Uneori e greu să ajungi ȋn stadiul de părinte, alteori e greu să fii ȋn rolul ăsta… fiecare va vedea ȋn asta o ȋncercare, mai devreme sau mai târziu. Ȋmi răsună ȋn minte un citatat al lui Gάspάr Gyӧrgy din cartea sa ( http://paginadepsihologie.ro/produs/copilul-invizibil/) relaţia dintre pătinte şi copil este, ” una dintre cele mai solide legături existente pe pământ sau poate chiar ȋn Univers. Felul ȋn care se sudează această legătură emoţională are să influenţeze toate viitoarele relaţii ale copilului.” Nu e de mirare că, dintr-un anumit punct de vedere, este o responsabilitate imensă, ca părinte să faci ceea ce este bine, dar ȋntr-o formă mai conştientă.