Diana Bocsitan - psihoterapeut

Părinţii sunt primii care pot oferi un model pozitiv al comunicării. Daca vă doriţi ca fiul/fiica să devină responsabil(ă)  şi sinceri, dumneavoastră sunteţi primul care-l poate invăţa! Comportamentele şi reacţiile copiilor ȋn relaţionările viitoare sunt oferite de persoanele de referinţă şi astfel, copilul, poate deveni  adultul sănătos care să dezvolte relaţii sănătoase.

Atunci când  sunteţi intrebaţi: “Ce mai faceţi?”- şi oferiti un răspuns fără empatie, de genul: “Bine!”-dialogul ȋncepe trunchiat,  nesincer si blochează orice altă formă de comunicare. Un prim pas este ca dumneavoastră să vă asumaţi riscul de a fi sincer ȋn comunicare şi să ȋncercaţi un răspuns care să reflecte adevărul precum: “Sunt stresat!  Am de ȋndeplinit câteva obiective şi mă ȋngrijorez că nu voi termina la timp!”.  Este un răspuns care lasă loc mult mai mult spre deschiderea unei comunicări şi a posibilităţii de a primi susţinere şi empatie. Un astfel de răspuns, identifică succint şi clar care sunt motivele pentru care, copilul  are o anumită stare şi astfel poate ȋnvăţa  că există cauză-efect ȋn reacţiile comportamentale. Un răspuns simplu, dar deschis  şi sincer oferă copilului modelul de comunicare.  Ȋn momentul ȋn care acesta va fi pus ȋn faţa schimbărilor adolescentine va reuşi să vă transmită mult mai uşor şi sicer stările pe care le parcurge.

Exemplul de răspuns dat ascunde mult mai mult decat vă imaginati! De ce? Pentru că el numeste o stare, o emoţie ȋn primul rând (sunt stresat/anxios= ȋngrijorat) iar mai apoi identifică ȋn mod direct problema sau obstacolul ȋndeplinit.  Adică numeşte problema şi etichetează starea, primul pas spre rezolvarea problemei.

Acest gen de rezolvare a problemelor aduce şi curiozitate faţă de emoţiile celuilalt. Copilul dumneavoastră tocmai a ȋnvăţat pe termen lung o strategie-  etichetarea emoţiilor. Acest lucru duce spre o mai bună autocunoastere şi implicit autodefinire, stabilirea de limite personale si relaţionări sociale sănatoase.

Constientizarea sinelui apare  ȋn jurul vârstei de 8 ani şi, puţin mai târziu,  grijă faţa de ceilalţi. Şcolarului mic ȋi va prinde bine comunicarea  cu părintele, căci acum, el va ȋnvăţa că şi celălălt simte, şi mai ales, că ceea ce simte el, ȋn sinele lui autentic  este “bine”.

Binele acesta relativ este cel al sinceritaţii, al neascunderii ceea ce suntem, căci suntem ceea ce simţim!

Ȋntotdeauna este şi va fi dificil de explicat ceea ce ȋi revine părintelui ca responsabilitate fata de propriul copil, atât la nivelul educaţiei cât şi la cel al emoţiilor gestionate. Există specialişti care pot, ȋn urma discuţiilor sincere să vină ȋn ajutorul dumneavoastră.  Aveţi ȋn credere şi comunicaţi căci astfel creaţi un viitor adult cu relaţii sănătoase!

Diana Bocsitan

Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei și cuplului, cu formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Cu o experiența de zece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și ulterior al familiei. Psihoterapia individuala și de cuplu reprezintă aria importantă în reconectarea umană cu sinele și cu cei din jur și parte integrantă din activitatea de psihoterapeut. Dețin un cabinet privat unde ofer servicii de consiliere și psihoterapie pentru copii, adolescenți, adulți și familii.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *