
Puțin despre educație
Sunt generații de adulți care fac parte din lumi diferite. Cred că fiecare a avut un punct în viață în care a identificat, măcar față de proprii părinți, faptul că au rămas în urmă. Oare câți dintre aceia conștientizează faptul că, la rândul lor, copiii identifică aceeași problemă.
Sunt adolescenți care, tocmai pentru că trec prin adolescență, ajung – sau prin temperament – introvertiți, și caută în mediul online răspunsuri la problemele lor. Unii dintre ei poate chiar nu reușesc să identifice corect, iar căutările lor sunt din primul pas eronate. Alții reacționează impulsiv la emoții (la fel de caracteristic adolescenței) și ajung să citească diferite informații care, deși le revizuiesc ulterior cu privirea rațiunii, le-a rămas pe fundalul minții faptul că sunt „defecți” sau „nepotriviți”. De ce le rămâne pe fundal o astfel de etichetă? Căci se duce inconștient spre o informație care îi este oarecum cunoscută. Și-a auzit tatăl/mama sau orice altă persoană de referință că este: „ciudat, dificil, nu ești o domnișoară / nu ești suficient de bărbat… nu ești așa cum ar trebui!”. Vă asigur că o astfel de etichetă spusă de părinte o singură dată nu are valoare de traumă, dar dacă este repetată atunci cand apar dispute și acestea escaladează spre critici/etichete, aproape de fiecare dată, mesajul transmis este că: „Tu, copilul meu, nu ești ceea ce trebuie să fii!”
Mă reîntorc la mediul online, acolo unde aceștia, fără a găsi la părinte înțelegere/toleranță/atenție/empatie/ascultare activă, caută răspunsuri imediate. Poate doar cei experimentati în mediul online sau cei chiar maturi (nu tot ce zboară se mănâncă) înțeleg că răspunsurile reale sunt cele individuale, care i-au în calcul unicitatea, temperamentul și contextul de viață. Un articol scris de cineva care vede viața într-un anume fel nu este și răspunsul la problema „mea personală”, ci doar subiectivismul pur al persoanei care a scris articolul. Am dat un exemplu simplu de articol, dar aceste informații sau răspunsuri căutate de adolescenți pot lua forme diferite.
Într-o lume plină de informații, de unde fiecare își poate lua ceea ce i se „potrivește” sau ceea ce îi sună cunoscut pe baza a ceea ce a auzit despre sine (de la persoanele de referință), un tânăr adolescent care încă nu poate selecta informația, filtra adecvat, unui sistem de valori conturat și însușit… nu poate duce spre o percepție de sine sănătoasă.
Adolescentul care observă în familie un anumit tip de relaționare între părinți poate considera că a fi bărbat/femeie poate fi prea dificil. Își vede tatăl abuzând emoțional mama (în unele cazuri chiar mama abuzând emoțional, ori tatăl ori, chiar copilul) – critică constantă, dispreț, manipulare și șantaj emoțional – și trage repede concluzia că a fi căsătorit este un lucru prea dificil sau că, e mai bine să ai relații pasagere decât să suferi sau, într-o extremă, în care intră pe net și observă că mileniul trei, aduce posibilitatea de a face schimbare de sex. Pare mult și poate brutal, dar tânărul în formare, lipsit de un sistem conturat, ancorat în realitatea modelelor și mediului – prieteni/colegi/anturaj – trage concluzii pripite și riscante pentru integritate lui și sănătatea mentală.
Puțini sunt părinții care își aduc în „contemporan” informațiile despre educație sau despre ce spun noile cercetări cu privire la dezvoltarea creierului adolescentului. Tinerii nu așteaptă, ei sunt deja loga-ați la informații și fără să se pună în pielea părintelui (căci nu e prioritar pentru el în această etapă) consideră că el știe deja despre aceste lucru. În astfel de moment îi rămâne să dezlege dilema: „Cum se face că tata/mama nu mă înțelege?!”
Vă întrebați poate care ar fi soluția? Un început ar fi să deveniți conștient că ceea ce îi spuneți adolescentul că este, poate e, ceea ce vi s-a spus dumneavoastră în copilărie și nu ați îndeplinit. Poate nu ați îndeplinit datorită faptului că ați considerat nepotrivit și că ați avut propria perioadă de supunere la risc în adolescență încercând să nu vă ascultați părinții. Altă etapă caracteristică adolescenței! Cu siguranță acest fapt nu v-a determinat un traseu simplu și nici să vă identificați cu ușurință autenticitatea. Pe atunci informațiile și posibilitățile nu erau atât de ușor de accesat. Pentru mulți dintre părinți, calculatorul a folosit pentru prima dată abia atunci când acesta a fot cumpărat pentru copil. Abia ulterior, dacă și-a menținut curiozitatea, a învățat să navigheze online. Când părinții erau copii, avea poate, doar posibilitatea de a ieși în fața blocului, a juca fotbal sau coca-cola și între timp furia ca mama/tata mă consideră: „insuficient de…”, a fost consumată.
Tânărul de azi, accesează direct pe google: „nu sunt suficient de feminină/bărbat”. Am încercat explorarea!… Mult prea multe site-uri și greu de selectat, mă duc din unul în altul și mă simt copleșită de informații. Cunoscând mintea adolescentului empatizez, îmi aduc aminte de propria mea adolescență, când am aflat despre viața sexuală a adulților din glumele colegilor și atitudinea adulților ca fiind subiect tabu. Deja mă simt confuză și parcă am mai multe semne de întrebare decât atunci cand am pornit navigarea pe internet. Vă puteți imagina ce este în mintea și sufletul tânărului adolescent care face acea căutare?! Încercați și atunci când faceți asta aduceți-vă aminte de propria adolescență!
Deja ați făcut pași mari! Navigând și empatizând, și doar ca exercițiu, sigur v-a adus mult mai aproape de adolescentul de lângă dumneavoastră.
Ar mai fi câțiva pasi! Critica, sau mai bine spus lipsa ei, vă va aduce mai aproape de ei, de lumea lor, de drumul ceva mai bătătorit în care să creați o bancă a momentului de – tu și cu mine ne odihnim vorbind despre percepția vieții, despre valori-ale mele și ale tale – tânăr în formare. Pentru că este o altă entitate, care se poate forma cu sprijin, mai degrabă prin dialog deschis decât prin: „faci așa cum îți spun!” Oricum ei învață 80% din ceea ce văd la dumneaoastră ca și comportament.
Un alt pas ar fi să vă aliniați și dumneavoastră la schimbările culturale și sociale sau cel puțin să încercați să luați asta în calcul – că poate dumneavoastră sunteți cel care nu înțelege datorită faptului că nu ați observat schimbările din mediul în care trăiește și poate așa, sunteți dumneavoastră cel care învață sau primește de la tânărul adolescent. În mediul online aceștia i-au legătura cu alte culturi, cu alte valori, cu alte societăți ale căror valori nu sunt impărtășite de a noastră. Tinerii învață de la cei de vârsta lor, deci vor căuta oriunde un adolescent care să-l înțeleagă și vine foarte „ușor” să o facă online. Astfel este „protejat” de ecranul aparaturii și spune ce vrea, nimeni „nu-l cunoște” deci, contextul „perfect” pentru el.
Pași sunt mulți, soluții, la fel! Multitudinea de factori care participă la educarea și formarea adolescenților este greu de abordat și, să nu uităm ca este unic fiecare, iar soluțiile sunt individuale. Apelați cu încredere la specialiști, tineri vor asculta de un adult „străin” pentru că în această perioadă, ceilalți sunt importanți nu mediul familial. În plus, pentru că ei sunt mai deschiși schimărilor aduse de mileniul trei, vor considera că este cool să meargă la psiholog.
Educația este și va fi întotdeauna cu dublu sens! Îi învățăm,dar și învățăm de la tânărul de lângă noi! Rămâneți deschiși învățării! Cercetările de azi spun că învățăm la orice vârstă!

Diana Bocsitan
Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei și cuplului, cu formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Cu o experiența de cincisprezece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și ulterior al familiei. Psihoterapia individuala și de cuplu reprezintă aria importantă în reconectarea umană cu sinele și cu cei din jur și parte integrantă din activitatea de psihoterapeut. Dețin un cabinet privat unde ofer servicii de consiliere și psihoterapie pentru copii, adolescenți, adulți și familii.


You May Also Like

Recompensă și pedeapsă sau conectare emoțională?
29/12/2017
Cum influenţăm relaţiile viitoare ale copilului nostru
28/11/2016