Alain De Button, autor britanic, spune că la o primă întălnire, cel mai sănătos ar fi să ne descriem modul în care suntem autentici iar asta vine cu a ne spune și așteptările legate de o viitoare relație. Dar câți dintre noi facem oare asta? Câți dintre noi ne spunem așteptările pe care le avem de la relațiile romantice?

Donald Baucom, un profesor de psihologie la Universitatea din North Carolina, care a studiat așteptările cuplurilor o perioadă lungă de timp, spune că primim ceea ce cerem. Asta presupune că atunci când avem așteptări și mai ales știm ce limite avem, cerem în mod adecvat de la partener. Faptul de a ști despre mine că am nevoie de mai multă afecțiune mă determină să cer și să nu accept un altfel de tratament sau, mă determină, dacă nu am un partener deja, să caut unul care îmi poate satisfice nevoia de afecțiune.Image result for relații romantice

Realitatea este că relațiile de cuplu sunt un construct, după  ce perioada de îndrăgostire se finalizează, iar contruirea lor vine din a ne comunica limitele și implicit așteptările, din a fi onest față de sine și față de partener, iar asta numesc terapeuții ”relații suficient de bune” și nu relații perfecte, căci știm că este o așteptare irealistă.

Relațiile ”suficient de bune” sunt cele în cadrul cărora avem așteptarea de a fi tratați cu afecțiune, căldură, iubire și respect. Sunt cele în care abuzul emotional, manipularea și alte comportamente indezirabile nu sunt acceptate, iar loialitatea partenerului nu este negociabilă!

Bineînțeles, asta nu înseamnă că aceste relații sunt lipsite de conflicte și furtuni. Conflictele sunt cele care pot aduce dezvoltarea relației. În astfel de momente putem învăța despre toleranță și limite.

Gottman, de care vă spuneam și în articolul precedent (”Cuplurile fericite nu se nasc astfel, ci devin: cum construim fericirea în cuplu”), în The Sound Relationship House, descrie relația suficient de bună ca pe o prietenie bazată pe respect, încredere reciprocă, o viață sexuală satisfăcătoare și mai ales pe o gestionare a conflictelor în mod constructiv ceea ce înseamnă că pot ajunge la un compromis mutual, că pot repara conexiunea emoțională fără pierderi majore. Aceste cupluri își acceptă diferențele, visele partenerului și împărtășesc aceleași percepții despre educația copiilor, despre ceea ce înseamnă familie și viața în doi.

Astea sunt așteptările pe care e bine să le manifestăm, să le descriem și să le punem pe wall-ul vieții în doi și nu să acceptă mai puțin că poate poate primim ceva, cât de puțin! Nu uitați că viața de cuplu se construiește și nu este un dat al sorții!

 

Diana Bocsitan

Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei și cuplului, cu formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Cu o experiența de zece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și ulterior al familiei. Psihoterapia individuala și de cuplu reprezintă aria importantă în reconectarea umană cu sinele și cu cei din jur și parte integrantă din activitatea de psihoterapeut. Dețin un cabinet privat unde ofer servicii de consiliere și psihoterapie pentru copii, adolescenți, adulți și familii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *