-
Iubirea … bat-o vina!
Li s-a întâmplat tuturor să iubească cu pasiune, cu foc și cu multă furtună. S-a întâmplat să credem că fiecare pretendent este „The One”… Și toate astea, s-a întâmplat să le credem mulți ani, începând din adolescență până …. până la atingerea pragului de maturitate. Par o veșnicie atunci când îi trăiești puternic! Evident, „The One”, nu a fost niciunul din acei pretendenți/pretendente, dar au fost pași care au ajutat să vă întrebați de fiecare dată: „Ce nu fac bine? Unde greșesc? Dacă asta nu a fost iubire, atunci ce a fost? Și mai mult decât atât: Ce e iubirea?” Și poate ați concluzionat că fiecare a fost „The One”,…
-
Puțin despre educație
Sunt generații de adulți care fac parte din lumi diferite. Cred că fiecare a avut un punct în viață în care a identificat, măcar față de proprii părinți, faptul că au rămas în urmă. Oare câți dintre aceia conștientizează faptul că, la rândul lor, copiii identifică aceeași problemă. Sunt adolescenți care, tocmai pentru că trec prin adolescență, ajung – sau prin temperament – introvertiți, și caută în mediul online răspunsuri la problemele lor. Unii dintre ei poate chiar nu reușesc să identifice corect, iar căutările lor sunt din primul pas eronate. Alții reacționează impulsiv la emoții (la fel de caracteristic adolescenței) și ajung să citească diferite informații care, deși le…
-
Iluzia cuplului perfect
Probabil v-ați întrebat frecvent care este secretul relațiiei perfecte sau ce determină o relație să fie perfectă și demnă de invidiat. Poate au fost dimineți în care, savurându-vă cafeaua, vă întrebați dacă sunteți în relația potrivită, dacă ceea ce aveți este ceea ce v-ați dorit… Cu siguranță au existat clipe în care, sub o formă sau alta, ați reflectat la propria viață și asupra alegerilor făcute. „Știu că ceea ce mi-am dorit la 20 de ani nu este ceea ce am acum, la 30, 40! Mi-am imaginat că viața mea va decurge altfel, că voi fi fericit(ă), iar copiii și familia mea vor fi și ei fericiți!” Cine nu are…
-
Sinceritatea părinților sau cum învață copilul să comunice
Părinţii sunt primii care pot oferi un model pozitiv al comunicării. Daca vă doriţi ca fiul/fiica să devină responsabil(ă) şi sinceri, dumneavoastră sunteţi primul care-l poate invăţa! Comportamentele şi reacţiile copiilor ȋn relaţionările viitoare sunt oferite de persoanele de referinţă şi astfel, copilul, poate deveni adultul sănătos care să dezvolte relaţii sănătoase. Atunci când sunteţi întrebaţi: „Ce mai faceţi?”- şi oferiti un răspuns fără empatie, de genul: „Bine!” – dialogul ȋncepe trunchiat, nesincer si blochează orice altă formă de comunicare. Un prim pas este ca dumneavoastră să vă asumaţi riscul de a fi sincer ȋn comunicare şi să ȋncercaţi un răspuns care să reflecte adevărul precum: „Sunt stresat! Am de…
-
Perfecționism vs. Compasiune sau „rezolvarea problemei” în vocabularul perfecționismului
„Un singur moment în care dai dovadă de compasiune față de tine însuți îți poate schimba întreaga zi. O suită de astfel de momente îți poate schimba cursul vieții” CHRISTOPHER K. GERMER Perfecționismul e definit ca frica de a eșua în relaționare și profesie sau oricare arie importantă din viața noastră. Se manifestă în ariile importante care determină sau conturează valorile personale precum: relațiile (rolul de fiică/prieten/iubită/soră), profesie… etc. Mai concret, se manifestă cu o presiune asupra sinelui de a ajunge din punctul A la punctul B, EXACT așa cum a fost PROGRAMAT/STABILIT, fără a fi în acord cu o realitate care aduce amprenta în traseul parcurs, că a ajunge…
-
În Doi e întotdeauna mai ușor
Cât de puțin reușim să schimbăm în mintea noastră, ca adulți, percepția despre ceea ce înseamnă bărbatul. Cel de lângă noi sau dacă suntem părinți, cel pe care-l creștem. A fi mamă de băiat este la fel de important precum este să fii tată de fete. Căci fiecare părinte de sex opus devine model și ulterior, după acest model, copilul devenit adult își caută partenera sau partenerul. Mă gândisem prima dată la băieți. Revizuind agenda photo al activităților am realizat că încă băieții sunt crescuți în spiritul bărbatului puternic, care salvează sau cel puțin încearcă. Băieții încă aleg simboluri menite să descrie puterea, forța, iar fetele fragile, lipsite de putere,…
-
Împreună: Eu, Tu și Noi
Nu există cuplu perfect cum nu există nici perfecțiune, dar știu sigur că atunci când ești interesat să afli mai multe despre ce presupune identitatea cuplului ești cu siguranță înțelept! Înțelept sau înțelepți pentru că presupune parteneriat. Curiozitatea ne face să ne menținem atenția pe noi și pe partener. Fără curiozitate e ca și când am spune: „Eu știu tot și nimic nu mă surprinde!” Atunci când suntem în cuplu se unesc trei entități: Eu, Tu și Noi. Fiecare se dezvoltă aparte. Așa cum uneori citim și ne documentăm în dezvoltaterea personală cred că putem face la fel și în ceea ce privește cuplul. Unii sunt curajoși și iși arată…
-
Vă provoc să iubiți în fiecare zi!
Vă provoc să iubiţi ȋn fiecare zi, nu doar de Crăciun! Suntem luati de val ȋn viaţă uneori, sau poate mai tot timpul. Uităm să fim prezenţi ȋn viata noastră mai ȋntâi şi bineȋnţeles, ajungem să fim absenţi şi ȋn viaţa familiei sau a partenerului. Şi uite cum trec lunile şi arătăm dovadă de iubire… de Crăciun! Inevitabil ajungem ȋn perioada asta a anului să facem cadouri căci bradul nu poate sta gol la baza lui, păstrăm tradiţiile şi arătăm dovezi de prezenţă doar acum. Un exerciţiu ȋn terapia de cuplu ȋn etapa de re-romantizare este crearea unei liste cu comportamente care sa denote grija faţă de partener, o listă…
-
Cum influenţăm relaţiile viitoare ale copilului nostru
Uneori e greu să ajungi ȋn stadiul de părinte, alteori e greu să fii ȋn rolul ăsta… fiecare va vedea ȋn asta o ȋncercare, mai devreme sau mai târziu. Ȋmi răsună ȋn minte un citatat al lui Gάspάr Gyӧrgy din cartea sa ( http://paginadepsihologie.ro/produs/copilul-invizibil/) relaţia dintre pătinte şi copil este, ” una dintre cele mai solide legături existente pe pământ sau poate chiar ȋn Univers. Felul ȋn care se sudează această legătură emoţională are să influenţeze toate viitoarele relaţii ale copilului.” Nu e de mirare că, dintr-un anumit punct de vedere, este o responsabilitate imensă, ca părinte să faci ceea ce este bine, dar ȋntr-o formă mai conştientă.
