Recompensă și pedeapsă sau conectare emoțională?   Când vorbim despre educație, e posibil să ne raportăm în mod greșit sau, pentru aceia care au apelat la știință – în mod învechit la ceea ce presupune. Cândva, în urmă cu mulți ani, B.F. Skinner, făcea experimente pe șoareci în ceea ce privește obținerea unor comportamente. Cercetările sale au evidențiat faptul că șoarecele învață destul de repede un comportament atunci când există o recompensă sau pedeapsă. Mai exact, șoarecele a învățat ce trebuie să facă pentru a obține mâncare sau ce trebuie să evite să facă pentru a nu primi un șoc electric. În termeni ai „educației”- și pun ghilimelele tocmai pentru că ceea ce presupune o educație în ultimii ani, nu mai conține acest sistem de recompensă și pedeapsă. Condiționările nu au făcut decât să ne mențină atenția pe ceea ce presupune pedeapsa, să construim tot mai multe pedepse pentru a determina copilul să facă ceea ce ne dorm noi. Dar dacă ar fi să ne gândim mai profund, poate astfel nu creăm decât un mic roboțel nu și o persoană aptă de a empatiza și a înțelege emoțiile celor cu care interacționează și implicit ale lui. Modul în care comunicăm

Read more ›

Așteptări și limite în doi…?! Alain De Button, autor britanic, spune că la o primă întălnire, cel mai sănătos ar fi să ne descriem modul în care suntem autentici iar asta vine cu a ne spune și așteptările legate de o viitoare relație. Dar câți dintre noi facem oare asta? Câți dintre noi ne spunem așteptările pe care le avem de la relațiile romantice? Donald Baucom, un profesor de psihologie la Universitatea din North Carolina, care a studiat așteptările cuplurilor o perioadă lungă de timp, spune că primim ceea ce cerem. Asta presupune că atunci când avem așteptări și mai ales știm ce limite avem, cerem în mod adecvat de la partener. Faptul de a ști despre mine că am nevoie de mai multă afecțiune mă determină să cer și să nu accept un altfel de tratament sau, mă determină, dacă nu am un partener deja, să caut unul care îmi poate satisfice nevoia de afecțiune. Realitatea este că relațiile de cuplu sunt un construct, după  ce perioada de îndrăgostire se finalizează, iar contruirea lor vine din a ne comunica limitele și implicit așteptările, din a fi onest față de sine și față de partener, iar asta numesc terapeuții ”relații

Read more ›

Tags :

   Se spune că 80% din viață ne petrecem cu colegii de muncă, înconjurați de oameni cu care am creat relații și am construit inevitabil un istoric cu bune și cu rele, cu ușor și greu. O astfel de realitate nu poate duce decât la avea sentimentul de familiaritate față de coleg sau colegă și, după cum spun terapeuții de cuplu, căutam familiaritatea inconștient atunci când suntem în căutarea partenerul de viață. O astfel de situație crește posibilitatea de a crea o relație romantică, aparent simplă, care trece poate mai repede prin stadiile de curtare obișnuite în altfel de contexte. Ei bine, și dacă o astfel de situație devine reală și vă îndrăgostiți de un coleg? Ce este de făcut? Cum verificați dacă aceste sentimente sunt reciproce? Care poate fi un comportament adecvat astfel încât să nu fie periclitată eficiența sau relația de colegialitate? Cum percep ceilalți colegi această relație? Sunt câteva întrebări care pot aduce în plan prezent câteva temeri și poate un dezechilibru al echipei de lucru. Poate nu veți primi neapărat răspunsuri la aceste întrebări, dar cu siguranță veți găsi câteva pont-uri utile în acest articol. Să începem cu faptul că, poate cel mai bine este să

Read more ›

  Ce ați spune dacă aș afirma că relația perfectă nu există? Dar mai ales dacă aș spune că nu există: ”Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, ei bine, cel puțin nu așa cum am fost învățați până acum că există. Poate că într-o lume a  educației emoționale primite încă din clasele mici în care să fim învățați despre propria fericire și mai apoi despre importanța și rolul relațiilor, am descoperi cu adevărat ce semnifică fericirea în relații. Generații întregi am fost crescuți prin a avea așteptări irealiste de la partener, prin a pune în spatele celuilalt fericirea noastră în mod constant, ca și cum, partenerul ar avea un rol doar de a bine-dispune și nu de… partener.  Câți dintre noi și-au pus problema cunoașterii în aria relațiilor romantice? Câți dintre noi, ne-am gândit să ne informăm cu privire la ceea ce determină succesul unei relații. Eu sincer, poate nu aș fi aflat dacă eșecul relațiilor nu mi-ar fi bătut la ușă. Dar cu siguranță mi-ar fi fost de ajutor un ”ghid” emoțional. Oare nu am putea evita astfel de etape dacă am avea curiozitatea de a afla ce presupune succesul relațiilor și de a căuta un ghid?

Read more ›

  Alain De Button, autor britanic, spune că la o primă întălnire, cel mai sănătos ar fi să ne descriem modul în care suntem autentici iar asta vine cu a ne spune și așteptările legate de o viitoare relație. Dar câți dintre noi facem oare asta? Câți dintre noi ne spunem așteptările pe care le avem de la relațiile romantice? Donald Baucom, un profesor de psihologie la Universitatea din North Carolina, care a studiat așteptările cuplurilor o perioadă lungă de timp, spune că primim ceea ce cerem. Asta presupune că atunci când avem așteptări și mai ales știm ce limite avem, cerem în mod adecvat de la partener. Faptul de a ști despre mine că am nevoie de mai multă afecțiune mă determină să cer și să nu accept un altfel de tratament sau, mă determină, dacă nu am un partener deja, să caut unul care îmi poate satisfice nevoia de afecțiune. Realitatea este că relațiile de cuplu sunt un construct, după  ce perioada de îndrăgostire se finalizează, iar contruirea lor vine din a ne comunica limitele și implicit așteptările, din a fi onest față de sine și față de partener, iar asta numesc terapeuții ”relații suficient de bune” și

Read more ›

  Uneori ne convingem că e suficient să citim o carte și astfel cunoaștem metehnele educației, să credem că știm mecanică doar asistând la ”operația” motorului mașinii personale, că avem cunoștințe de medicină și drept urmare, suntem abți în a ne autodiagnostica și mai ales a ne vindeca. Am citit de curand un articol al soților Gottman care vorbesc  despre miturile dezvoltate în jurul terapiei și despre rolul și importanța ei (https://www.gottman.com/blog/therapy-isnt-something-ashamed/). ”Cei care apelează la terapie sunt slabi și instabili” Suntem tentați să credem astfel de afirmații fără a pune sub semnul întrebării sau a revenii asupra lor cu propriile noastre concepții și chiar experiențe cu ajutorul cărora putem face o evaluare personală a lor. Istoria noastră de viață este marcată de un trecut în care educația funcționa pe principii deloc sănătoase, de genul celor ca ”pentru că așa vreau eu!”, ”bătaia e ruptă din rai”, etc. Asfel de concepte, fără să ne dăm seama s-au instalat în mintea noastră și uneori, la fel, fără a ne da seama, deși am citit și ne-am documentat, ne determină să reacționăm nu tocmai sănătos în contexte de viață diferite. După o astfel de perioadă, nu putem considera în mod realist și

Read more ›

Tags :

Povestea din oglindă               Abandonul are multe forme. Deși termenul face trimitere la o separare fizică, există și  o separare emoțională, mai puternic resimțită uneori. Ca definiție, este perceput ca pierderea unei conexiuni sau apropieri emoționale care în prezent nu mai există. Persoana care se luptă cu abandonul prezintă teama de a rămâne singură. Ajunge să creadă că e menită să rămână singură, iar relațiile sunt dificile, pline de frustrare și construite din nesiguranțe și temeri. Cel mai frecvent, abandonul emoțional apare în perioada de dezvoltare timpurie, în copilărie, iar conceptele formate au o voce plină de limitări: ”Nu este bine să greșești!”, ”Nu este bine să-ți arăți emoțiile!”, ”Nevoile tale nu sunt la fel de importante ca ale celor din jur!”, ”Orice ai face nu este sau nu ești suficient de..” (bun/bună, frumoasă/frumos, inteligent/inteligentă, etc.), ”Toată lumea mă părăsește”, ”Lumea nu este un loc sigur”. În timp, vocea interioară a copilului devine critică și veșnic dojenitoare și motorul existenței, chiar al auto-profeției. … ”Când eram adolescentă, eram singură (lumea fugise, fiecare cu drumul lui) iar situațiile grele, momentele de maximă criză erau manifestate în fața oglinzii. Ți se pare ciudat?!” Mi se adresase, fără

Read more ›

  Cel mai adesea, reținem ceea ce „NU avem voie” să facem, iar soții Gottman – un cuplu a cărui experiență s-a transformat în știință – au evidențiat câteva aspecte clare pe care e bine să le evităm. Astfel, după 30 de ani de cercetare, ei au descoperit predictorii divorțului (sau indicatorii de separare a cuplului). Toate aspectele sau modalitățile distructive de relaționare au fost structurate de acești cercetători în patru categorii, intitulate Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei – CRITICA, DISPREȚUL, DEFENSIVA și ÎMPIETRIREA. Fiecare dintre ei cu un rol bine definit, de a induce distanțarea și, ulterior, separarea cuplului. Călăreții se infiltrează subtil, nu unul câte unul, niciodată în ordine, dar cu atât de multă putere, încât distrug sentimentul de siguranță și ridică ziduri între parteneri – astfel, fiecare ajunge a-și nega nevoia de conectare și iubire. Adevărul este că avem nevoie cu toții de iubire, iar iubirea într-un cuplu nu este un dat al sorții, ci o construcție. Cuplurile fericite nu se nasc astfel, ci devin! Factorii ce concură la construcția fericirii ilustrează câteva cerințe, pe care e bine să le cunoaștem: Manifestați-vă admirația și aprecierea Acestea două stau la baza antidotului pentru dispreț și consolidează terenul pe care se poate construi. Reamintiți-vă

Read more ›

V-ați gândit vreodată serios la ce presupune echilibrul?! Îmi aduc aminte de un curs  de formare în cadrul căruia se vorbea despre cumpănă. Știți la ce mă refer? Acel exercițiu fizic de la ora de sport pe care profesorul ni-l cerea să-l facem cât mai bine. Niciodată nu m-am gândit în ce fel mă ajută sau în ce sens poate fi folosit la nivel metaforic. Ok, mă reîntorc la acel curs. Cumpăna era folosită ca exemplu pentru ceea ce presupune echilibrul. Mișcarea care o faci în momentul în care un picior îți este în aer iar măinile întinse în lateral…hm, măinile te ajuta să te menții deși vei avea momente în care vei înclina spre dreapta sau spre stanga cu posibilitatea de a te (re)echilibra. Ei bine, acele mișcări sunt echilibrul, acel circuit al mișcărilor în care te înclini, dar din care iți revi. Acum că am stabilit în ce constă echilibrul, măcar din punctul meu de vedere, să trecem la câteva scenarii care descriu pe rând romanticii și realiștii atunci când vorbim desre relațiile de lungă durată sau cele cu bătaie lungă, cum le spun eu. Un scenariu ar suna cam așa: ”Stă la masă și așteaptă ca acea

Read more ›

Iubirea….bat-o vina! Li s-a întâmplat tuturor să iubească cu pasiune, cu foc și cu multă furtună. S-a întâmplat să credem că fiecare pretendent este ”The One”… Și toate astea, s-a întămplat să le credem mulți ani, începând din adolescență până….până la atingerea pragului de maturitate. Par o veșnicie atunci când îi trăiești puternic! Evident, ”The One”, nu a fost niciunul din acei pretendenți/pretendente, dar au fost pași care au ajutat să vă întrebați de fiecare dată:” Ce nu fac bine? Unde greșesc? Dacă asta nu a fost iubire, atunci ce a fost? Si mai mult decât atât: Ce e Iubirea?” Și poate ați concluzionat că fiecare a fost ”The One”, dar pentru acea etapă din viața voastră. Poate ați rămas curioși să descoperiți o definiție proprie a iubirii? Nu suntem făcuți să trăim singuri iar noile cercetări au demonstrat cât de benefice ne sunt relațiile, cât de mult ne influențează sistemul imunitar atașamentul față de partener și că, în parteneriat, trăim mai mult și mai bine. Și cine nu își dorește toate acestea la pachet?! De la ”nu suntem făcuți să fim singuri” până la a defini fiecare ce înseamnă iubirea, e cale lungă. Știți acel motto: ”schimbarea începe cu

Read more ›